„Nu ai prea mulți clienți care să se întoarcă, este?” m-a întrebat Muzza în timp ce căram amândoi bicicletele pe culoarul abrupt și pietros care duce spre vârful Ciucaș, în a doua din cele opt zile de mtb din 2023. O întrebare retorică, bineînțeles, pentru că de cele mai multe ori clienții mei nu se întorc în România. Deși pleacă încântați și entuziasmați de ce găsesc aici, principala lor motivație care îi împinge să exploreze locuri precum Carpații românești este aceea de a descoperi locuri noi. Drept pentru care viitoarea lor aventură va fi, de cele mai multe ori, altundeva.
Gașca asta de scoțieni, însă, e din alt material. La puțin timp după ce am încheiat sezonul de ture, primesc un mesaj de la băieți: mai am și alte cărări interesante în portofoliu? Poteci naturale, abrupte, care să le pună la încercare abilitățile?
Hold my beer, and… un an mai târziu mă uit cu plăcere la fotografiile și clipurile video luate în timpul celor 11 zile de mountain biking de poveste alături de cei cinci prieteni scoțieni. Ne-am concentrat pe Bucegi, coborând de la Omu atât spre Sinaia, peste Platou și apoi pe Piciorul Pietrei Arse, cât și spre Bran prin Clincea și spre Mălăiești la Glăjărie. Am urcat și în Ciucaș, să dăm coborârea din Gropșoare spre Muntele Roșu și din Șaua Țigăilor până jos la Podul Teslei, am traversat Piatra Mare din Dâmbu Morii, peste vârf, până la tunelul de cale ferată. Am refăcut trasee emblematice din Piatra Craiului, precum și coborârea din Strunga pe Bângăleasa, cu urcarea pe sub Bucșa și peste Strungile Mici. Câteva zile și prin Postăvaru, unde aproape că am epuizat toate variantele și sub-variantele de poteci. Pe ici, pe colo am apelat și la cabine sau platforme, dar de cele mai multe ori am urcat la pedală. Mountain biking de școală veche, acustic, muscular, unplugged, cum vreți să-i ziceți.
De cele mai multe ori rolul meu de ghid mă pune în fruntea grupului, să arăt linii, să avertizez oamenii când lucrurile devin dubioase. Cu scoțienii am stat de multe ori la coadă, pentru că lor le place să dea potecile la prima vedere, să găsească liniile câștigătoare instant, pe cît se poate. Evident, uneori nu se poate, și atunci e motiv de șezătoare, cu analiză de situație, comparat linii, încercat variante. Precum momentele din video-ul de mai jos.
Ochiul mai ager va identifica mărci precum LaPierre, RAAW, Pivot, materiale mai rare precum titanul, dar va rămâne perplex studiind bicicleta lui Ewan. Ok, transmisia de la Pinion cu schimbător în BB e neobișnuită, dar cadrul? Ce marcă e? E marca lui, a lui personală :-). Omul și-a sudat singur un cadru din profile de aluminiu. Mai custom de atât nu se poate. Agregatul se prezenta decent pe urcări abrupte, în ciuda greutății respectabile de 17 kilograme, suferea pe părțile de rulaj pedalate la oareșce viteză, și tanc pe coborâre. Un tanc agil, însă, când Ewan îl lua de căpăstru prin zone tehnice cu mișcări de trial.
După programul de opt zile din 2023, ai fi zis că asamblarea unui program de 11 zile pentru 2024 va fi problematică. În realitate munții din jurul Brașovului oferă opțiuni nenumărate. Nu le-am epuizat, au rămas poteci de încercat în Bucegi, în vestul Pietrei Craiului, în Făgăraș. Suficiente motive pentru a veni, sau a reveni în Carpații românești pentru următoarea aventură mtb!
Murray 
